Cum Sfântul Nectarie a vindecat întreaga familie! Iată rugăciunea care trebuie rostită! Toți cei care au spus aceste cuvinte au primit ajutor imediat:

Cum a vindecat Sfântul Nectarie toată familia noastră! Iată ce rugăciune se spune! Toți care au spus aceste cuvinte au primit ajutor imediat:

Multe sunt minunile pe care Sfântul Nectarie le-a lucrat de-a lungul anilor în familia noastră, spre slava lui Dumnezeu şi a Maicii Sale! Sunt atât de încântătoare şi de preadulci, întocmai ca nectarul, încât mă tem că nu ştiu cu ce anume am să încep.

Toţi membrii familiei noastre au avut nevoie de-a lungul vremii de ajutorul acestui minunat sfânt taumaturg.

Vindecarea tatălui

Tatăl meu a suferit în două rânduri atacuri cerebrale din care medicii nu mai credeau că va scăpa. Din fericire, Sfântul Nectarie l-a ridicat şi s-a recuperat de fiecare dată în mod minunat. Mai târziu a suferit un infarct miocardic din care, tot aşa, medicii nu mai credeau că poate fi salvat, dar în mod miraculos sfântul a lucrat şi de această dată. Ca să nu mai spun că în fiecare zi îl ajută să aibă o glicemie aproape normală, deşi este suferind de diabet de foarte mulţi ani.

Tămăduirea mamei

Dacă avem vreo criză de rinichi sau alte probleme minore, nici nu ne mai obosim să luăm vreun medicament plin de efecte secundare, ne ungem direct cu untdelemnul sfântului, care este cel mai eficient calmant.

Mama s-a trezit într-o dimineaţă cu o sângerare atunci când mergea la toaletă, bineînţeles că s-a speriat, oricine în locul ei s-ar fi înspăimântat gândindu-se la tot ceea ce poate fi mai rău, însă, neavând curaj să meargă la medic, a stat aşa mai mulţi ani, timp în care sângerările au continuat şi, din păcate, au apărut şi alte simptome, simţea un fel de chist mare care îi apăsa pe intestine.

Am sfătuit-o să fie curajoasă, să meargă la medic cu nădejdea nu la oameni, ci la Cel de Sus şi la Sfântul Nectarie, care este grabnic ajutător în astfel de necazuri. Medicul gastroenterolog i-a spus că la palpare simte într-adevăr ceva ce nu este în regulă şi că din primele impresii consideră că ar putea fi vorba de polipi intestinali, posibil canceroşi.

A sfătuit-o să se supună unui examen colonoscopic, fără de care nu putea să emită un diagnostic cert. Toţi cei care au făcut vreodată colonoscopie ştiu că există o anumită pregătire înainte de această analiză. Trebuie să se ingereze o anumită cantitate de substanţă şi, evident, să nu mănânce nimic pentru a se putea observa cu uşurinţă orice tip de anormalitate existentă în colon.

Cum credeţi că a lucrat sfântul? Într-un mod cu totul demn de numele lui! Mama a început să bea această soluţie (menită să cureţe colonul) şi, bineînţeles, la fel ca şi colegele de salon, a început să meargă la toaletă, o reacţie de altfel absolut normală; numai că lichidul pe care mama îl elimina avea o culoare negricioasă, lucru extrem de ciudat, ea nu mâncase nimic în week-end, fiind în spital (deci nu putem da vina pe vreo mâncare), iar luni, când a început să ingereze soluţia, a şi început să elimine acest lichid suspect.

A întrebat colegele de salon dacă şi ele au aceeaşi reacţie vizavi de această substanţă, dar au răspuns negativ şi se uitau suspicios la mama, gândindu-se la ceea ce e mai rău. Pe scurt, la finalul analizei colonoscopice, medicul a ieşit din cabinet cu o faţă destul de răvăşită şi mi-a spus mirat: „Totul este perfect, tot colonul este curat şi nu găsesc nici o explicaţie!“

Cred şi astăzi cu tărie că acel lichid eliminat de mama a eliminat şi boala! (Menţionez că nu a mai avut nici un fel de sângerare şi de atunci au mai trecut nişte ani buni.) Slavă Domnului, Maicii sale preacurate si Sfântului Nectarie! Ea suferă şi de osteoporoză, are probleme cu oasele, cartilagiile şi are, din păcate, şi dureri lombare şi de coloană, însă ori de câte ori se unge cu untdelemnul Sfântului Nectarie, aceste dureri dispar şi îi mulţumeşte sfântului pentru această alinare.

O altă mică minune petrecută cu mama ar fi aceea că într-o zi citea Acatistul sfântului şi la un moment dat a auzit în minte un glas: „Da, dar icoana sfântului nu e aşezată la loc de cinste!“ Într-adevăr, cu ruşine mărturisesc că s-au făcut nişte modificări într-o încăpere şi icoana părintelui Nectarie nu mai era aşezată pe perete, ci într-un loc oarecum mai dosnic şi, deşi candela sa ardea în faţa icoanei, nu era un loc potrivit, aşa cum se cuvenea. A doua zi am chemat pe cineva cu o bormaşină (pentru că betonul nu poate fi perforat cu un simplu ciocan) şi am aşezat icoana sa „la loc de cinste“, aşa cum şi-a dorit sfântul, aşa cum el însuşi ne-a cerut. Îi cerem iertare noi, nevrednicii şi păcătoşii, pentru nerecunoştinţa noastră faţă de darurile sale.

„Mi-a vindecat cancerul“

Eu însămi am avut nenumărate probleme de sănătate; una din ele ar fi că sufeream de colecist (bila mea era malformată din naştere şi din această cauză îmi dădea tot felul de neplăceri: constipaţie, greaţă, dureri de cap, frisoane etc.). Am hotărât într-o zi că e de-ajuns şi m-am hotărât cu voia Domnului să mă operez, m-am rugat părintelui meu iubit Nectarie, care este doctor între doctori, să vegheze ca totul să decurgă bine, pentru că se ştie că orice operaţie, oricât de banală ar fi considerată, implică totuşi riscurile ei.

Medicul a hotărât să mă opereze laparoscopic deoarece, susţinea el, operaţia clasică prezenta efecte secundare mai grave şi, nu în ultimul rând, o şedere mai îndelungată în spital. După operaţie, în salon, medicul mi-a spus că am fost la un pas să mă opereze clasic, deoarece operaţia laparoscopică a fost cât pe ce să eşueze. (…) M-am bucurat enorm că sfântul nu mi-a trecut cu vederea rugăciunea. (…)

O altă minune, şi cea mai mare petrecută cu mine, ar fi aceea că Sfântul Nectarie m-a vindecat de cancer de col uterin. Soţul meu suferea şi el de o formă gravă de hepatită, dar uleiul sfântului l-a tămăduit şi trăieşte de ani şi ani de zile fără nici un fel de medicament. Mai poţi adăuga ceva? Oare cuvintele sunt de-ajuns ca să-i mulţumeşti acestui mare taumaturg? Cred că nu. Îi sunt pe veci îndatorată pentru tot ceea ce a făcut pentru mine şi pentru întreaga mea familie. (…)

Rugaciune

O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, pri­mește a­ceastă puțină rugăciune de la noi, nevred­nicii robii tăi, căci către tine, ca la un ade­vărat izvor de tămăduiri și grabnic fo­lo­sitor și ajutător prea­minunat scăpând și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu la­crimi fier­binți ne rugăm ție: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbește de ne ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și ne sprijinește pe noi, robii tăi. Ia aminte la sus­pinele noastre și nu ne trece cu ve­derea pe noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat nu a rămas nea­jutat. Că cine te-a chemat întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai ușurat suferința?

Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pe noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm să ne vii în ajutor. Știm, o, alesule ierarh, de mulți­mea tă­mă­duirilor pe care le-ai făcut, nou doc­tor fără-de-arginți arătându-te. Nu cu­noaș­tem nici sufe­rință și nici durere pe care să nu le poți alina.

Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să nu îi poți aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pe mulți bol­navi i-ai ajutat să se întărească în credință și în răbdare, și să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor.

Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ie­rarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugă­ciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri.

Despre smochine se știe că sunt fructe delicioase, însă un smochin în curte poate ajuta mai mult.

Despre acest copac se spune că poate alunga boala și sărăcia, în special datorită numeroaselor beneficii pe care le are pentru sănătate.

Un smochin în curte vă scapă de vizita la farmacie

Astfel, frunzele, lăstarii, fructele și chiar și sucul lăptos pot fi utilizate în prepararea ceaiurilor, unguentelor sau decocturilor care devin remedii naturale puternice.

Dacă aveți probleme cu circulația, puteți să folosiți o infuzie obținută din frunze de smochin. Folosiți 20-30 de frunze de smochin la un litru de apă clocotită și consumați maxim două căni de infuzie pe zi, timp de 5-6 zile.

Frunzele se pot consuma și pentru a reduce simptomele ulcerului, mestecând 2-3 frunze dimineața, pe stomacul gol.

Cu lăstarii în creștere puteți să preparați un decoct care luptă contra constipației. Folosiți 50-60 de lăstari la un litru de apă. Acest decoct este și un tratament natural care se folosește extern în tratarea furunculelor, a abceselor, stomatitelor și gingivitelor.

De asemenea, sucul lăptos este eficient împotriva negilor și bătăturilor, folosindu-se dimineața și seara pe zonele afectate.

Cultivarea smochinului

Atunci când toți factorii de mediu sunt bifați, smochinul nu este un arbore greu de întreținut. În primul rând, smochinul se autopolenizează, fiindcă toate florile sunt de sex feminin. De asemenea, smochinul intră pe rod din al doilea an de la plantare, însă începe să aibă o producție mare din anul al patrulea.

În cazul în care este plantat într-o zonă cu climă caldă, smochinul poate rodi de două ori pe an, prima dată primăvara târziu și a doua oară toamna.

Smochinii se plantează pe locuri însorite, ferite de curenții de aer, având mare nevoie de temperaturi blânde pentru o recoltă bogată.

O altă caracteristică benefică a acestei specii este longevitatea. Un smochin poate să trăiască până la 80 de ani atunci când este întreținut corespunzător. Prin tăierile aferente, smochinul poate crește sub formă de tufă, pe spalier sau pe pom de trunchi.

Are nevoie de soluri calcaroase și sărace, așa că puteți să puneți câteva pietre în groapă, pe lângă rădăcinile acestuia.

În perioada primăverii, după ce nu mai există șanse de îngheț, solul din jurul smochinului trebuie afânat, având nevoie și de irigații pentru o producție cât mai bună. Udarea se face o dată pe săptămână, iar în perioada de secetă la 2 zile.

Sfaturi practice pentru un smochin sănătos

De asemenea, ar fi necesar să ancorați fiecare ramură de la bază pentru a le proteja de vânturile puternice. Singurele tăieri necesare la smochin sunt cele de corecție.

Fertilizările se pot face în mai multe rânduri, o dată la începutul primăverii, o dată la finalul primăverii și a treia oară înainte de începutul lunii august. După această dată lemnul are nevoie să se întărească pentru iarnă, așa că nu se mai efectuează fertilizări.

În perioada iernii, smochinul trebuie protejat. Se adună toate ramurile, se leagă cu grijă pentru a nu le răni, se acoperă cu un sac sau o pânză specială (nu folosiți plastic), apoi se acoperă cu coceni de porumb, iar la bază se pune un strat de paie.